Copilul spunea câteva cuvinte și nu le mai spune deloc? Este un semn de alarmă major. Repere de urmărit în dezvoltarea limbajului copilului

Dezvoltarea limbajului este un aspect esențial în creșterea și educația copiilor, influențând direct capacitatea lor de a comunica, de a înțelege lumea înconjurătoare și de a se integra social. Pentru părinți, este crucial să cunoască etapele normale ale dezvoltării limbajului, să știe cum să stimuleze această evoluție și să identifice semnele care pot indica eventuale întârzieri sau probleme.

Cunoașterea etapelor de dezvoltare fizică, psihică și cognitivă la copii este esențială pentru părinți din mai multe motive, fiecare având un impact direct asupra sănătății și educației copilului. Spre exemplu, un copil care nu începe să meargă până la 18 luni, poate avea nevoie de o evaluare medicală. La fel și în privința limbajului: lipsa vorbirii la vârsta de 2 ani poate semnala o dificultate în dezvoltarea limbajului, care necesită o evaluare specializată.

Etapele dezvoltării limbajului

Fiecare copil se dezvoltă în ritmul său, însă există repere generale care pot ghida părinții în evaluarea progresului lingvistic al micuților:

• 0-6 luni. Bebelușii încep să gângurească și reacționează la sunete, întorcând capul în direcția acestora.
• 6-12 luni. În această perioadă, apar primele silabe repetitive, precum „ma-ma” sau „ta-ta”. Copilul începe să înțeleagă cuvinte simple și să folosească gesturi pentru a comunica. Sunt capabili să imite sunete pe care le aud în jurul lor.
• 12-18 luni. Vocabularul se extinde la aproximativ 10-20 de cuvinte. Copilul poate identifica obiecte familiare și începe să urmeze instrucțiuni simple.
• 18-24 luni: Copilul combină două cuvinte pentru a forma propoziții simple, precum „vreau apă”, și are în vocabular aproximativ 50 de cuvinte.
• 2-3 ani. Vocabularul crește semnificativ, ajungând la 200-300 de cuvinte. Copilul formează propoziții de 3-6 cuvinte și pune întrebări simple.
• 3-4 ani. Copilul poate purta conversații simple, povesti evenimente și folosi corect majoritatea sunetelor.
• 4-5 ani. Propozițiile devin mai complexe, iar copilul poate descrie evenimente și înțelege concepte temporale.

Cum să stimulăm dezvoltarea limbajului

Stimularea dezvoltării limbajului la copii trebuie să fie adaptată fiecărei etape de creștere, respectând ritmul natural al copilului și încurajând comunicarea prin joc, interacțiune și expunere constantă la limbaj. Iată cum părinții pot sprijini dezvoltarea vorbirii în funcție de etapele normale de achiziție a limbajului:

0-6 luni. Reacții la sunete și gângurit

• Vorbiți des cu bebelușul, chiar dacă pare că nu înțelege. Tonul blând și expresiv ajută la recunoașterea sunetelor;
• Cântați cântece de leagăn și folosiți rime pentru a-l ajuta să se familiarizeze cu structura limbajului;
• Imitarea sunetelor copilului (gângurit, chicoteli) îl încurajează să continue să vocalizeze;
• Expuneți-l la diverse sunete din mediul înconjurător și menționați ce anume aude („auzi vrăbiuța?”).

6-12 luni. Primele silabe și reacția la nume

• Folosiți numele copilului frecvent și reacționați entuziast când întoarce capul la sunetul acestuia;
• Jucați jocuri interactive, cum ar fi „cucu-bau” sau „bate palma”, pentru a stimula răspunsurile verbale și gestuale;
• Descrieți activitățile zilnice în propoziții scurte („Acum schimbăm scutecul”, „Mergem la plimbare”);
• Încurajați copilul să imite sunete și să repete silabe simple („ma-ma”, „ta-ta”).

12-18 luni. Primele cuvinte și recunoașterea obiectelor

• Folosiți cărți ilustrate și întrebați „Unde este pisica?” pentru a-l încuraja să arate și să numească obiecte;
• Descrieți obiectele și acțiunile („Acesta este un măr roșu” sau „Mergem afară”);
• Folosiți gesturi pentru a întări învățarea cuvintelor (de exemplu, arătând cu degetul spre nas când spuneți „nas”);
• Încurajați-l să ceară lucruri folosind cuvinte simple în loc de a arăta doar cu degetul.

18-24 luni. Formarea propozițiilor scurte

• Repetați și extindeți propozițiile copilului: dacă spune „apă”, răspundeți „Vrei apă? Hai să-ți dau apă!”;
• Puneți întrebări simple cu două opțiuni („Vrei mere sau banane?”) pentru a-l încuraja să răspundă verbal;
• Cântarea cântecelor simple ajută la recunoașterea cuvintelor și la dezvoltarea memoriei lingvistice;
• Lăsați pauze în conversație pentru a-l încuraja să continue propozițiile.

2-3 ani. Expansiunea vocabularului și propoziții mai lungi

• Citiți zilnic povești și încurajați copilul să arate imagini sau să răspundă la întrebări despre carte;
• Folosiți jocuri de rol („Hai să ne prefacem că suntem la magazin!”) pentru a stimula conversația;
• Povestiți despre activitățile zilnice și încurajați copilul să facă la fel („Ce ai făcut azi la bunica?”);
• Corectați ușor greșelile de gramatică prin reformulare blândă, fără a insista pe corecție directă.

3-4 ani. Dezvoltarea conversației și exprimarea emoțiilor

• Încurajați copilul să-și exprime gândurile și emoțiile („Cum te-ai simțit când ai mers la parc?”);
• Spuneți povești împreună: începeți o poveste și lăsați-l pe copil să continue;
• Folosiți întrebări deschise („De ce crezi că pisica s-a ascuns sub masă?”) pentru a-l face să își dezvolte gândirea și limbajul;
• Jucați „Ce vezi?” când sunteți în mașină sau la plimbare, descriind împreună obiectele din jur.

4-5 ani: Limbaj complex și reguli gramaticale

• Încurajați copilul să povestească evenimente din trecut și să anticipeze ce se va întâmpla în viitor („Ce crezi că vom face mâine?”);
• Faceți jocuri de cuvinte și ghicitori pentru a stimula creativitatea verbală;
• Exersați sunetele dificile prin cântece și poezii care conțin aliterații;
• Implicați-l în conversații mai lungi despre subiecte de interes (animale, spațiu, povești etc.).

Sfaturi generale pentru toate vârstele

Expunerea constantă la limbaj este cheia. Cu cât copilul aude mai multe cuvinte și propoziții, cu atât va învăța mai repede să vorbească. De asemenea, este importantă și evitarea ecranelor în primii ani de viață (sau folosirea lor limitată) pentru a nu afecta interacțiunea verbală. În schimb, folosiți joaca și lectura. Sunt cele mai bune metode de stimulare a limbajului. Introduceți-le în rutina zilnică.Cu multă încurajare și un strop de răbdare, veți putea oferi copilului un mediu în care să se simtă în siguranță să experimenteze comunicarea.

Semne de îngrijorare în dezvoltarea limbajului la copii. Când să consultăm un specialist?

Dezvoltarea limbajului variază de la un copil la altul, însă există repere esențiale pe care părinții le pot urmări pentru a identifica eventualele întârzieri. Uneori, ceea ce pare o problemă poate avea explicații simple și temporare, dar alteori este un semnal de alarmă care necesită evaluare medicală. Iată cum putem verifica dacă o situație este îngrijorătoare și ce investigații sunt recomandate.

Până la 12 luni. Nu răspunde la sunete, nu folosește gesturi precum arătatul cu degetul sau nu emite sunete

• Observă reacțiile copilului la sunete puternice sau la vocea ta. Întoarce capul spre sursa sunetului? Se liniștește când îi vorbești blând? Dacă nu, poate exista o problemă de auz;
• Urmărește contactul vizual. Dacă nu stabilește deloc contact vizual sau pare indiferent la prezența persoanelor apropiate, ar putea fi un semn de întârziere în dezvoltarea socială;
• Atenție  la utilizarea gesturilor. Copiii de această vârstă ar trebui să întindă mâinile pentru a fi luați în brațe și să înceapă să arate obiecte cu degetul. Dacă nu fac asta, poate fi un semn de întârziere în dezvoltarea comunicării non-verbale.

Ce poate fi în spate, dacă nu e o problemă de limbaj?

• Infecțiile repetate ale urechii pot afecta auzul temporar, iar copilul poate părea că nu reacționează la sunete.
• Un mediu prea liniștit (fără conversații frecvente sau stimulare sonoră) poate face ca bebelușul să nu fie expus suficient la limbaj.

Ce investigații se recomandă?

Teste audiologice pentru a verifica dacă există o problemă de auz. Consultație la un pediatru și, dacă e cazul, la un neurolog pediatru pentru evaluarea dezvoltării generale.

Până la 18 luni. Nu spune cuvinte simple precum „mama” sau „tata” și nu arată părți ale corpului când i se cere

• Copilul pare să înțeleagă anumite cuvinte, dar nu le spune? Dacă înțelege instrucțiuni simple („Dă-mi jucăria”), dar nu vorbește, este posibil să aibă o întârziere de exprimare, dar nu de înțelegere;
• Când îi spui „Unde e nasul tău?”, încearcă să arate cu degetul? Dacă nu, poate fi o problemă de înțelegere a limbajului, nu doar de vorbire;
• Folosește gesturi pentru a compensa lipsa cuvintelor (dă din cap pentru „nu”, ridică mâinile pentru a fi luat în brațe)? Dacă nici gesturile nu sunt prezente, poate fi un semn de întârziere în dezvoltarea comunicării.

Ce poate fi în spate, dacă nu e o problemă de limbaj?

• Uneori, copiii care cresc într-un mediu bilingv pot începe să vorbească mai târziu, deoarece creierul lor procesează două limbi simultan.
• Un copil care este foarte independent și nu are nevoie să ceară lucruri verbal (de exemplu, părinții îi ghicesc mereu dorințele) poate întârzia să-și dezvolte limbajul activ.

Ce investigații se recomandă?

Evaluare logopedică pentru a verifica dacă există o întârziere a dezvoltării limbajului. Un consult la un specialist în dezvoltarea copilului pentru a analiza eventuale întârzieri cognitive sau motorii. Testare audiologică, mai ales dacă a avut otite frecvente.

Până la 2 ani. Nu formează propoziții de două cuvinte și are dificultăți în a urma instrucțiuni simple

• Își poate exprima dorințele printr-un singur cuvânt („lapte”) sau prin sunete, dar nu le combină („vreau lapte”)? Dacă folosește doar un singur cuvânt și nu le asociază, dezvoltarea limbajului poate fi întârziată;
• Urmărește dacă înțelege instrucțiuni simple („Dă-mi jucăria ta”, „Pune cartea pe masă”). Dacă pare să nu înțeleagă deloc, este mai mult decât o simplă întârziere de vorbire și ar putea fi o problemă cognitivă sau de procesare auditivă;
• Se străduiește să comunice, chiar dacă nu prin cuvinte? Dacă folosește gesturi, arată cu degetul, își schimbă expresia feței sau sunetele pentru a atrage atenția, există șanse bune să își dezvolte limbajul în curând.

Ce poate fi în spate, dacă nu e o problemă de limbaj?

• Un copil care a fost bolnav frecvent (de exemplu, cu infecții respiratorii sau otite) poate să fi avut mai puține oportunități de a exersa vorbirea.
• Dacă în familie există o predispoziție genetică pentru dezvoltare târzie a limbajului (un părinte care a început să vorbească mai târziu), este posibil ca și copilul să urmeze același model.

Ce investigații se recomandă?

Evaluare logopedică pentru întârzierea vorbirii. Test de audiometrie pentru a exclude o problemă de auz. Evaluare la un psiholog  dacă sunt și dificultăți de interacțiune socială.

Oricând. Pierderea abilităților de vorbire sau sociale deja dobândite

• Copilul spunea câteva cuvinte și acum nu le mai spune deloc? Aceasta poate fi o regresie și este un semn de alarmă major;
• A pierdut și alte abilități sociale, cum ar fi contactul vizual sau interesul pentru interacțiunea cu alți copii? Acestea pot fi semne timpurii ale unei tulburări de neurodezvoltare, cum ar fi autismul;
• Se izolează și nu mai reacționează la nume sau la vocea părinților? Dacă înainte era sociabil și acum pare absent, este necesară o evaluare imediată.

Ce poate fi în spate, dacă nu e o problemă de limbaj?

• traumă emoțională recentă poate determina un copil să-și piardă temporar interesul pentru vorbire.
  Anumite afecțiuni neurologice rare pot duce la regresie în achizițiile copilului.

Ce investigații se recomandă?

Evaluare neurologică și psihologică. Consult logopedic și audiologic. Testare genetică dacă medicul suspectează o tulburare metabolică sau genetică.

Dacă observați oricare dintre aceste semne, este recomandat să cereți ajutor de specialitate pentru o evaluare detaliată. Intervenția timpurie poate face o diferență semnificativă în depășirea eventualelor dificultăți de limbaj.

Foto: Dreamstime.com